Satul românesc trăia altfel decât orașul. Colectivizarea terminată oficial în anii 60 lăsase în urmă cooperative agricole și ferme de stat. Țăranii munceau pământul “în colectiv”, pentru un venit mic și pentru cote. Aveau curtea lor, cu câteva animale și o grădină, din care reușeau să trăiască mai bine decât mulți orășeni. În schimb, infrastructura rămânea în urmă. Drumuri de pământ, școli mici, dispensare rare, apă la fântână, baie în lighean, WC în fundul curții. Televizorul alb negru din casă aducea imagini cu fabrici moderne și blocuri noi. Realitatea din curte era altă lume.
Orașul oferea iluzia confortului. Omul de la bloc avea baie în apartament, apă curentă, încălzire centrală. Dar în anii 80, energia a fost strict raționalizată. Statul a redus consumul populației pentru a alimenta marile combinate industriale și pentru a economisi. Se întrerupea curentul ore întregi, în special iarna. Temperatura în apartamente era controlată, adesea sub nivelul de confort. Apa caldă venea rar. Uneori o dată pe săptămână, în program afişat la avizier. Televiziunea a ajuns să emită doar două ore pe zi, cu accent pe discursurile lui Ceaușescu și pe știri oficiale.
Benzina era raționalizată. Proprietarii de mașini primeau un număr limitat de litri pe lună. Drumurile lungi erau un lux. Se economisea și la iluminatul stradal, iar orașele deveneau întunecate seara. În spitale, întreruperile de curent afectau direct actul medical. Aparatura era puțină, veche, folosită la maximum. Medicii făceau ce puteau într-un sistem în care lipseau medicamentele de bază, pansamentele, instrumentarul modern.
Educația era un punct forte, dar și un instrument politic. Alfabetizarea era aproape completă. Elevii mergeau la școală, aveau manuale, caiete, uniforme. În același timp, o parte importantă din orar era dedicată formării “omului nou”. Se studia istoria scrisă în cheia partidului, se învăța limba rusă la început, apoi alte limbi, dar accentul era pe cultura socialistă. Orele de “educație politică” explicau cât de bune sunt realizările țării și cât de rău este “capitalismul”. Profesorii buni reușeau totuși să strecoare cultură reală, matematică serioasă, literatură, muzică. Lucrurile bune și lucrurile strâmbe au mers în paralel.
Gata pentru restul? Apasă pe pagina următoare pentru a continua să citești.
