Nu consider că nu mă respectă, nu au o problemă de disciplină. Relaţia dintre student şi profesor este mult mai prietenoasă decât în România. Am ore de consultaţii la care vin. După fiecare curs primesc o evaluare de la studenţi, cu notă, şi, anual, sunt evaluat pentru activitatea de cercetare şi pentru activitatea de predare. În funcţie de astea, de ce performanţă ai, îţi este decisă mărirea de salariu şi cu ce procente“, adaugă geometrul. Preţuri mari, remuneraţie mică În Statele Unite ale Americii, salariile variază de la universitate la universitate, dar şi de la oraş la oraş. În multe cazuri, diferenţele sunt uriaşe, pentru că în timp ce universităţile mari, cele de top, sunt capabile să plătească salarii imense, lucrurile stau cu totul altfel în cazul celor mici, care sunt oricum afectate de criză, în această perioadă. „E un interval mare între salarii. De la 70.000 de dolari brut pe an, la 300.000. Sunt profesori care au jumătate de milion şi care iau şi un milion. Dacă dai taxele federale, plus taxele de stat, plus CAS-ul, aşa cum îl ştim noi, dai la o parte cam 40-45%. Aşadar, rămâi cam cu 40.000 de dolari pe an net, care înseamnă între 3.000 şi ceva până pe la 10.000. În New York, Los Angeles sau San Francisco nu poţi trăi cu acest salariu.
Profesorii de la Stanford cumpără case de la universitate, fiind subvenţionate. Când pleacă, însă, vând casa înapoi universităţii pentru că nu şi-o permit. Cine vrea o casă mai mărişoară trebuie să scoată din cont în jur de jumătate de milion de dolari – în San Francisco, chiar mai mult, iar pentru o chirie, în jur de 2.000 de dolari pe lună. La toate acestea se mai adaugă şi transportul, plus restul cheltuielilor. În SUA, traiul este scump. Au venit IT-iştii şi au crescut preţurile peste limită – la apartamente, la chirii, la tot. E cam ca la Cluj, doar că preţurile sunt şi mai mari“, mai spune profesorul Nicolaescu. Învăţământul românesc îl imită pe cel american În ceea ce îi priveşte pe studenţi, sistemul este unul mult mai flexibil, iar tinerii au tot timpul şi toată îndrumarea pentru a-şi alege o specializare. Li se permite şi să se răzgândească, fără a fi nevoiţi să o ia din nou de la capăt. „Studenţii au un timp să decidă ce pot să facă. Îşi pot schimbă specialitatea după anul I-II, pot să decidă ce vor să termine.
Gata pentru restul? Apasă pe pagina următoare pentru a continua să citești.
