„Aici e casa voastră acum”, le șoptea în timp ce o hrăneam pe Grace cu biberonul. „Eu sunt sora voastră mai mare. O să vă învăț totul.”
„O noapte” s-a transformat într-o săptămână. În ciuda eforturilor poliției și apelurilor publice, nimeni nu a revendicat copiii. Părinții biologici au rămas necunoscuți.
Între timp, doamna Rodriguez venea zilnic în vizită. Atitudinea ei se înmuia pe măsură ce vedea cum Mark montează bariere de siguranță și cum eu reorganizez dulapurile, adaptând casa pentru doi nou-născuți.
„Știți”, a spus ea într-o zi, „plasamentul temporar ar putea deveni permanent, dacă sunteți interesați.”
Șase luni mai târziu, Gabriel și Grace erau, din punct de vedere legal, copiii noștri.
Viața de familie a devenit agitată și plină. Cheltuielile pentru hrană, scutece și îngrijire au crescut brusc. Mark a acceptat ore suplimentare, eu am început să predau și în weekend. Fiecare sumă strânsă se ducea în nevoile gemenilor, dar reușeam, cumva, să facem față.
Gata pentru restul? Apasă pe pagina următoare pentru a continua să citești.
